miercuri, 16 aprilie 2014

În lumina învierii, Hristos ne cheamă să primim Pâinea nemuririi

*Mesajul de Paști al PS Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul*

Învierea din morți a lui Hristos Domnul să fie pentru noi toți un imbold spre ridicarea din moartea spirituală în care egoismul, indiferentismul și ateismul ne-au afundat și spre asumarea vieții celei înnoitoare și transfiguratoare.
Paștele este sărbătoarea bucuriei și a luminii spirituale ce ne vorbește despre taina biruinței morții de către Fiul lui Dumnezeu întrupat. De două mii de ani, acest eveniment copleșitor ce depășește puterea umană de înțelegere ne fascinează mintea și ne dăruiește speranță. Această sărbătoare îmbrăcată în lumină nu este un simplu ritual liturgic, completat de tradiții și obiceiuri cu încărcătură simbolică, ci este expresia autentică a unui adevăr revelat de Hristos Fiul Omului și în același timp fundamental învățăturii de credință a Bisericii.
Înviind din morți, Hristos Se arată apostolilor pentru a-i încredința de realitatea acestui act, apoi Se așază pe tronul slavei treimice pentru a arăta umanității sensul întrupării Sale. Dumnezeu este Lumina și îndumnezeitorul omului, Calea, Adevărul și Viața prin excelență, Cel ce dăruiește viața și Cel prin Care intrăm în viața cea nouă și adevărată, dumnezeiască. Dumnezeu Care este Viață a înviat biruind moartea și, restaurând firea umană, i-a dăruit perspectiva ființării în comuniune veșnică interpersonală cu Dumnezeu. Viața și moartea sunt, de fapt, rezultatul raportului interpersonal dintre om și Dumnezeu, al intensității trăirii prezenței reale și personale a lui Dumnezeu în lăuntrul ființei noastre.
Terminologic, cuvântul în-viere înseamnă intrare în viață, astfel încât, prin învierea Sa, Hristos ne-a orientat hristologic spre nemurire, ridicându-ne din tenebrele morții spirituale, înțeleasă ca înstrăinare de Dumnezeu Părintele, moarte în care singur, omul s-a claustrat de-a lungul timpului istoric. Chiar nașterea omului în lumea aceasta e o minune a lui Dumnezeu pentru că este intrare în viață. Din această perspectivă, botezul este recapitularea morții și învierii lui Hristos și intrarea în viața cea nouă împreună cu Hristos Care ne călăuzește în veșnicie. Astfel, pentru noi, creștinii, moartea nu se rezumă la despărțirea de frumusețile acestei lumi, de familie sau idealuri, ci este înstrăinarea de izvorul existenței și, în același timp, îmbrățișarea neantului, a absurdului și angoasei, a remușcărilor eterne, a existenței în afara bucuriei împărtășirii din prezența plină de lumină a lui Dumnezeu.
 Icoana Învierii, de altfel, ne vorbește despre treptele chenozei pe care Hristos a coborât din iubire pentru om, pentru a-l ridica nu din mormânt, ci din adâncul Iadului, iar pentru aceasta a biruit nu moartea biologică, ci pe cea spirituală, aducând moarte Morții.
Anul acesta comemorăm 100 de ani de la începutul I Război Mondial, iar noi, românii, în particular, un sfert de veac de la Revoluția din decembrie 1989, două experiențe dramatice care vorbesc de la sine despre puterea autodistructivă a omului ce și-a construit și trăiește într-o civilizație a morții. În acest context pascal, este oportun și necesar să gândim la semenii noștri care și-au sacrificat viața pentru ca noi, astăzi, să ne putem exprima în libertate gândul și crezul. Au apărat idealuri pentru care astăzi lumea în care viețuim mai poate fi numită încă frumoasă și au trecut într-o altă existență hrănindu-se din Dumnezeu – Pâinea nemuririi. Prin Hristos, numele și amintirea lor rămân veșnice, iar moartea lor se numește somn și odihnă în Împărăția lui Dumnezeu, acolo unde martirii, mucenicii și mărturisitorii sunt încununați de Cel a Cărui răstignire a adus pacea între om și Dumnezeu.
Hristos S-a oferit pe Sine pentru viața lumii, iar acest sacrificiu se prelungește liturgic prin actul euharistic, prin care devenim părtași vieții dumnezeiești, eliberându-ne din moartea spirituală a păcatului. Astfel, bucuria pascală se împletește intim cu taina euharistică și amândouă ne conduc mintea spre înțelegerea prezenței lui Dumnezeu ca hrană spirituală ce întreține existența ființei umane în dialog de iubire cu El.
Adam cel dintâi, gustând din pomul oprit, a semănat moarte, iar întruparea lui Adam cel Nou a revelat umanității calitatea hranei spirituale, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4,4) și împlinirea voii lui Dumnezeu (Ioan 4,34). Motivația declarării anului 2014 ca ”An Comemorativ Euharistic” arată faptul că viața e întreținută de Cel ce din iubire pentru om S-a oferit lumii ca hrană euharistică. Importanța acestui act (euharistic) pentru viața spirituală a omului poate fi sintetizată în cuvintele rostite de un părinte al Bisericii care spune că ”omul este ceea ce mănâncă” (Evagrie Ponticul). Importanța axiologică a actului euharistic, pascal, al morții și al vieții nu este una contextuală, ci veșnică. Astfel, cu atât mai mult în această perioadă luminată de înviere, întâlnirea cu Hristos – Pâinea nemuririi, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său, ne oferă posibilitatea ridicării din mormântul propriei viețuiri pătimașe. Mesajul pascal este universal și veșnic. El este la fel de actual și valabil acum, ca și în timpul evanghelic, destinat omului modern, ca și celui antic, așa cum Hristos Fiul lui Dumnezeu este Același ieri, astăzi și în veșnicie.
În contextul pluralist actual, în care structurile sociale sunt regândite, omul e supus unor noi norme de evaluare, relațiile interumane se raportează unei noi axiologii, iar discrepanțele dintre clasele sociale sunt din ce în ce mai abrupte, singură raportarea la Dumnezeu naște speranța câștigării unei vieți calitativ superioare, ce e menținută de prezența euharistică a lui Hristos înviat! Suntem pelerini în lumea aceasta spre paștele personal, al fiecăruia, așteptând trecerea spre Împărăția lui Dumnezeu. Îndemnul evanghelic: Bucurați-vă!, adresat femeilor mironosițe, martore ale învierii, este valabil și pentru creștinii de astăzi, deoarece Hristos Domnul a biruit moartea pentru ca din viața cea veșnică să se împărtășească întreaga umanitate, iar pentru aceasta omul trebuie să-și schimbe perspectiva de înțelegere axiologică a Universului în care supraviețuiește, mărturisind dumnezeirea Celui ce pentru el a murit și a înviat.
Astfel, în aceste momente de bucurie pascală, doresc tuturor creștinilor de pe întreg cuprinsul eparhiei noastre să se îmbrace în lumina necreată ce a izvorât din mormântul lui Hristos înviat, să fie încredințați de prezența proniatoare a Duhului Sfânt ce teandric conlucrează în lăuntrul fiecăruia dintre noi, să fie părtași iubirii integratoare a lui Dumnezeu Tatăl, Care așteaptă răspunsul nostru la chemarea iubirii Sale paterne! Învierea din morți a lui Hristos Domnul să fie pentru noi toți un imbold spre ridicarea din moartea spirituală în care egoismul, indiferentismul și ateismul ne-au afundat și spre asumarea vieții celei înnoitoare și transfiguratoare, singura ce ne poate conduce spre viața cea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu, căci noi, creștinii, spunem nu doar că viața este trecătoare, ci mai ales că este o trecere, un paște spre viața veșnică!

sâmbătă, 29 martie 2014

Întru mulţi ani, Preasfinţite Părinte Episcop Ioachim!

 



Sâmbătă, 29 martie 2014, în Catedrala arhiepiscopală ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman a fost oficiată o slujbă de Te-Deum, cu ocazia aniversării Preasfinţitului Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul la împlinirea vârstei de 60 de ani. La acest moment festiv au fost prezenţi consilieri şi inspectori ai Centrului eparhial, părinţi protopopi, călugări, călugăriţe şi preoţi de pe întreg cuprinsul Eparhiei Romanului şi Bacăului, reprezentanţi ai oficialităţilor locale şi centrale şi credincioşi care au dorit să îi fie alături chiriarhului la acest moment festiv.  

Întru mulţi ani, Preasfinţite Părinte Episcop Ioachim!

duminică, 9 martie 2014

Mărturisirea credinței în Duminica Ortodoxiei la Roman








 Peste două sute de preoți, alături de câteva mii de credincioși sosiți din întreaga Eparhie a Romanului și Bacăului, au participat, în Duminica Ortodoxiei, alături de Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, la procesiunea organizată în centrul orașului Roman.  Evenimentul religios, la care au fost aduse spre închinarea credincioșilor icoanele făcătoare de minuni de la Mănăstirea Giurgeni și Trifești, sfintele icoane din bisericile romașcane, precum și 18 icoane  ce înfățișează în imagini viața Sfintei Parascheva, așa cum este ea reprezentată în catedrala romașcană, a fost încununat de prezența raclei ce adăpostește moaștele a 22 de sfinți, între care, la loc de mare cinste, se află și părticica din moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, aflată în patrimoniul Catedralei din Roman. Sărbătoarea a început în Piața Roman Mușat, unde mulțimea credincioșilor prezenți, alături de reprezentanți ai autorităților locale și elevi ai mai multor instituții de învățământ romașcane îmbrăcați în costume populare, a asistat la slujba specială de sfințire a icoanelor oficiată de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, spre bucuria sufletească a celor care au venit la procesiune purtând în mâini chipurile sfinților protectori. ”Astăzi, simțim sufletele creștinilor care au apărat valorile credinței Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ale martirilor care și-au dat viața pentru idealul sfânt al credinței mântuitoare. Ne întâlnim cu icoanele lor care împodobesc  bisericile și casele creștinilor. Astăzi, purtăm în mâini icoanele sfinților și pornim să ne manifestăm credința având icoanele sfinților noștri. Avem în mijlocul nostru icoane făcătoare de minuni, avem, pentru prima dată, și racla de argint ce adăpostește moaște ale sfinților așezate în catedrală. Între ele s-a așezat în mod solemn și părticică din moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotioarea eparhiei nostre, al cărei cult s-a dezvoltat la Roman, fiind aduse aici de Petru Rareș. Iar această raclă va fi permanent în această catedrală”, a spus, printre altele, ierarhul, în cuvântul de învățătură, precizând totodată faptul că viața Sfintei Cuvioase Parascheva, cinstită și iubită de Ortodoxia universală, apare transpusă în imagini doar în Catedrala din Roman. În contexul serbării Anului omagial euharistic și comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni, Preasfințitul Ioachim a reamintit importanța păstrării și cultivării valorilor creștine având ca model pe Sfinții Brâncoveni. Un moment emoționant  l-a constituit acordarea din partea Preasfințitului Ioachim a unei distincții de vrednicie elevei Simona Elena Miron, pentru ”râvna și dragostea pe care le manifestă în promovarea valorilor spirituale ale Bisericii Ortodoxe, fiind calificată la faza națională a Concursului ”Cultură și Spiritualitate românescă”. Întâlnirea a constituit un bun prilej pentru Preasfinția Sa de a reaminti rolul pe care părinții și profesorii îl au în formarea și educarea tinerilor „ în spiritul valorilor morale, creștinii, cei dintâi, trebuind să aibă conștiința că sunt ”formatori de îngeri”. Apoi, în acordurile muzicii bisericești specifice acestei perioade, ierarhul, alături de soborul de preoți, dimpreună cu sfintele icoane și sfintele moaște, și mulțimea credincioșilor au pornit spre Catedrala Arhiepiscopală. Aici, în Agheazmatarul situat în curtea devenită neîncăpătoare pentru credincioși, Preasfinția Sa a citit icoase și condace din Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva. Apoi, a mulțumit tuturor celor care au luat parte la această procesiune și celor care au organizat-o, în mod special Protopopiatul Roman. După binecuvântarea ierarhului, rând pe rând, cler și popor s-au închinat la racla cu sfintele moaște și la icoanele făcătoare de minuni. Toți participanții la procesiunea de la Roman au primit la ieșirea din curtea Centrului Eparhial un pahar de ceai cald și un sfințișor.

vineri, 7 martie 2014

Monument ridicat in memoria pilotilor cazuti la datorie, la Berești - Bistrița, jud. Bacau

Vineri 7 martie 2014, orele 12, la Berești Bistrita, jud. Bacău(intersecția E 85 cu drumul spre Berești Bistrița) a avut loc un ceremonial militar religios în memoria piloților căzuți la datorie în data de 7 martie 3013.
Cu acest prilej a fost inaugurat un monument închinat celor doi piloți și s-a oficiat slujba parastasului pentru cei mutați la Domnul - maistrului militar Laurenţiu Chiru şi plotonierul Vasile Manolache.
Din partea Protopopiatelor Buhuși și Bacău au participat cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul - episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, PC Protopop Vasile Cozma, PC protopop Constantin Tomozei, pr. Ioan Roncea - baza aeriană 95 Bacău,pr. Iulian Ichim - jamdarmerie, pr. Lucian Butnaru - garnizoana militară Bacău, pr.secretar Gheorghe Bârjovanu -Buhuși, pr. Iordache Seneca și pr. Stefan Ovidiu Rotaru - Berești Bistrița I și II.
Din partea Bazei aeriene 95 Bacău - d-nul comandor Valerică Vrăjescu, garda de onoare, militari, fanfara militara.
 Au mai participat din partea prefecturii Bacău d-nul prefect Claudiu Șerban și D-nul Ionel Alcaz - primar al primăriei Berești Bistrița, elevi și cadre didactice din comună, credincioși.



Durere fără margini la Bereşti Bistriţa. Lacrimile au curs neîncetat din ochii rudelor maistrului militar Laurenţiu Chiru şi ale plutonierului Vasile Manolache. A trecut un an de când elicopterul militar s-a făcut zob pe un câmp din comună, însă durerea e la fel de chinuitoare ca atunci când au aflat teribila veste.
Şi cerul a plâns vineri dimineaţă la Bereşti-Bistriţa. Familiile celor doi militari căzuţi acum un an în tragedia aviatică sunt de neconsolat. Sfâşiaţi de durere, cu ochii în lacrimi, rudele maistrului militar Laurenţiu Chiru şi ale plotonierului Vasile Manolache au venit să asiste la ceremonialul militar şi religios, făcut de Garnizoana Bacău la un an după cumplitul accident. „După un an de zile, tot greu e. N-a trecut o zi fără să nu-l plâng. Nu-l putem uita. Nu putem dormi noaptea de dorul lui, de dorul copilului nostru”, spune printre lacrimi Elisabeta Manolache. Alături de ea, abia ţinându-se pe picioare, tatăl plutonierului Vasile Manolache, îşi şterge ochii neînchetat. Abia are putere să vorbească. „Suntem foarte îndureraţi. Nu am cuvinte să vă zic ce e în sufletul nostru, nu putem realiza că nu mai e. Îl aştept să intre pe poartă, dar apoi realizez că eacolo unde e, la cimitir”, spune bătrânul.
Alături de ei, au fost sătenii din comună, impresionaţi şi acum de ceea ce au trăit pe 7 martie 2013, dar şi prefectul de Bacău. „Sunt trişit. Eu i-am cunsocut la 40 de zile după accident. Au venit al mine şi i-am dus pe câmp unde s-a întâmplat nenorocirea, pentru că ei nu ştiau unde e. Au pus acolo flori şi lumânări. Acum îi văd tot îndureraţi”, zice Rodica Mărgineanu, una dintre sătencele din Bereşti Bistriţa.
Şi prefectului de Bacău îi e greu să vorbească despre evenimentele din martie 2013, despre imaginile cumplite pe care le-a văzut la locul accidentului. „Au fost atunci momente dramatice. Dorim familiilor să poată să treacă peste această durere enormă”, a declarat Claudiu Şerban, prefctul judeţului Bacău.
Comemorăm un an de la pierderea a doi colegi dragi: Vasile Manolache şi Chiru Laurenţiu şi spre cinstirea memoriei lor am ridicatacest monument, pe care l-am sfinţit astăzi”, spune comandorul Valerică Vrăjescu, comandatul Bazei Aeriene nr. 95.
Printre cei veniţi să aprindă o lumânare şi lase o floare în amintirea celor doi, au fost şi câţiva dintre sătenii care au ajutat la salvarea celor trei supravieţuitori. Pe unii dintre ei, imaginile şi suntele de atunci încă îi mai bântuie. Sorin Lazăr e unul dintrecei care au ajuns printre primii la locul impactului. Imaginile de atunci îl chinuie şi acum „Mi-au rămas în suflet strigătele de ajutor de la o persoană, aflată acolo între fiare, pe scaun, lacare n-am putut ajunge. Am vrut să-l ajut, dar era prea fierbinte, prea mult foc. Acum regret enorm că nu am făcut mai multe. Dacă aş putea să dau timpul înapoi, cred că m-aş băga în flăcări să-l scot, dar... nu mai pot”, suspină săteanul.
Numele celor doi militari, căzuţi pe câmpul de la Bereşti Bistriţa rămân săpate în piatră. În amintirea lor, aviatorii băcăuani au pus mână de la mână şi au ridicat un monument.

sursa   Ziarul Evenimentul





































marți, 18 februarie 2014

Preoții Protopopiatului Buhuși întruniți în sinaxă



La biserica ”Sf. Nicolae” din Buhuși a avut loc astăzi sinaxa preoților din Protopopiatul Buhuși. Întâlnirea a fost precedată, conform tradiției, de Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de soborul preoților din această protoierie, în prezența a numeroși credincioși, a reprezentanților autorităților centrale, județene și locale, dornici să ia parte la un eveniment deosebit pentru această zonă. Răspunsurile la strană au fost date de cea mai tânără corală preoțească din eparhie, coordonată de prof. Gheorghe Gozar, ”botezată” astăzi de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul cu numele Sfântului Cozma Melodul. În cadrul Dumnezeiești slujbe, preoții Protopopiatului Buhuși s-au împărtășit cu Sfântul Trup și Sfântul Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos alături de ierarhul lor, în prima sinaxă din acest an. În cuvântul său, părintele Vasile Cozma, protopop de Buhuși, a mulțumit Preasfinției Sale pentru bucuria făcută preoților din această tânără dar dinamică protoierie din eparhia Romanului și Bacăului. La rândul său, în contextul serbării Anului omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anului comemorativ al Sfinţilor Brâncoveni, ierarhul a reamintit preoților rolul și locul lor în viața Bisericii și a credincioșilor, importanța comuniunii de slujire și rugăciune în numele ”Celui ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește”. Sărbătoarea de la Buhuși a continuat cu prezentarea volumelor ”Îndumnezeirea omului după gândirea părintelui Dumitru Stăniloae”,  „Cultul Cuvioasei Parascheva în Ortodoxie” și „Creștinismul abia începe”, toate trei scrise de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul. Acestea au fost prezentate de preot Valentin Băltoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Mioara Ignat, inspector eparhial și prof. Eduard Cozma, fiecare reliefând aspectele definitorii ale acestor lucrări de referință pentru teologia românească contemporană. Momentele de încântare duhovnicească au fost încununate de scurte concerte prezentate de corala maicilor de la Mănăstirea Ciolpani și de către preotul Iulian Mușat, parohul bisericii ”Buna Vestire” din Bacău.